Denumirea sa latina este Ocimum basilicum si cea greceasca este Vasilikos, nume care provine de la « vasilias » care inseamna « imparat ». Acest nume este legat de descoperirea Sfintei Cruci a lui Hristos de catre Sfanta Elena, mama imparatului Constantin, deoarece se zice ca incoltise busuioc pe locul unde era ingropata si astfel a atras-o acolo cu mirosul lui puternic.
Descriere – Cultivare
Busuiocul se pare ca provine din India sau din Iran si ca este cultivat acolo de peste 5000 ani. Este o planta ierboasa care atinge 20-60 cm inaltime, cu frunze matasoase de culoare verde deschis, cu miros puternic aromat, dulceag si usor picant. Exista multe varietati de busuioc si in functie de soiul lui mirosul frunzelor se poate diferentia usor. Se poate cultiva in gradina sau in ghiveciuri dar trebuie pazit de frig, de curent rece si de lumina solara puternica. Se spune ca daca se tin ghiveciuri cu busuioc pe pervazul ferestrelor, mirosul lui indeparteaza mustele si tantarii.
Datorita proprietatilor benefice ale componentilor lui, uleiul esential de busuioc are calitati antioxidante, antivirale si antimicrobiene si este folosit ca remediu natural in diferite afectiuni.
Servire
Se utilizeaza in bucatarie mai ales proaspat si se adauga spre sfarsitul prepararii pentru ca isi pierde usor aroma. Exista si in forma uscata, dar in aceasta forma isi pierde destul de mult aroma si gustul. Se foloseste la fripturi, carne fierta, tocata, la salate, sosuri si supe si se potriveste foarte bine cu rosiile.
Mesajul d-voastra