Tsipouro, bautura relaxarii

Tsipouro (se pronunta țipuro) este o bautura alcoolica traditionala greceasca pentru care, dupa parera mea, prima descriere ar fi ca este cam la fel ca ouzo, dar cu totul diferit. Si o sa explic mai jos aceasta descriere atat de contradictorie. Tot mai jos o sa gasiti si motivul pentru care am intitulat-o bautura relaxarii.

Descriere – Producere

Tsipouro s-a produs pentru prima oara acum vreo 7 secole in manastirile de la Sfantul Munte. Taria acestei bauturi variaza intre 36 si 45 de grade alcoolice si, desi seamana la gust cu ouzo, modul si materia prima de preparare sunt diferite. Materia prima este tescovina care rezulta de la presarea strugurilor in procesul de preparare a vinului. Ea trebuie sa contina cojile si samburii de la struguri si anumite procente de must nefermentat, must in proces de fermentare si complet fermentat (vin). Ca sa se poata produce tsipouro din tescovina trebuie ca aceasta sa nu se preseze complet si sa fie supusa fermentatiei, astfel incat glucidele ramase sa se transforme in alcool. Se produce prin distilare, de obicei dubla, in timpul careia se adauga si substante aromatice cum ar fi anasonul, cuisoarele, ienibaharul, masticul. Distilarea se face de obicei in cazane speciale de cupru.

Servire

Tsipouro, ca si ouzo, insoteste cu succes diverse gustari si mezeluri, de preferinta picante sau afumate, peste si fructe de mare (vezi retetele din categoriile respective). Se serveste ca si ouzo in pahare inalte si subtiri, dar nu prea mari ca cele de apa (vezi fotografia). Se serveste cu cuburi de gheata si cu apa rece, iar dupa ce se adauga apa in el ia o culoare caracteristica laptoasa care se datoreste anasonului pe care il contine. Servitul lui este un ceremonial intreg, iar telul comesenilor nu este sa se ameteasca, nici sa se sature, dar sa se relaxeze si sa prelungeasca cat mai mult dispozitia placuta si contactul social cu prietenii.